Acasă › Ghid › Reproducere vs. comunicare publică: diferența pe care o încurcă toată lumea

Reproducere vs. comunicare publică: diferența pe care o încurcă toată lumea

Actualizat 2026-10-05 · de Asociația DJ-ilor Profesioniști din România

Pe scurt

Reproducerea înseamnă a copia fonograme – pe laptop, stick, controller. Comunicarea publică înseamnă a le face auzite unui public. Prima este obligația celui care copiază (DJ-ul, în scop lucrativ); a doua este obligația celui care organizează evenimentul sau deține spațiul.

Două drepturi, două utilizări

Legea nr. 8/1996 recunoaște producătorilor de fonograme, printre altele, dreptul de a autoriza reproducerea fonogramelor și dreptul la remunerație pentru comunicarea publică a acestora. Sunt drepturi distincte, pentru că sunt acte distincte: una este realizarea unei copii, cealaltă este punerea la dispoziția unui public.

Confuzia apare pentru că, la un eveniment, ambele se întâmplă în același timp și cu aceeași muzică. Dar legea nu se uită la moment, ci la act și la cine îl săvârșește.

Cine face reproducerea

DJ-ul. Când descarcă sau copiază piese pe echipamentul propriu pentru a le folosi profesional, realizează reproduceri în scop lucrativ. Pentru acestea are nevoie de licența de reproducere de la UPFR, conform metodologiei aprobate prin Decizia ORDA nr. 192/2007.

Cine face comunicarea publică

Organizatorul evenimentului sau deținătorul spațiului – clubul, restaurantul, hotelul, firma care organizează nunta sau festivalul. Ei sunt „utilizatorul" în sensul legii: ei decid că în spațiul lor se difuzează muzică, ei obțin beneficiul comercial, ei datorează remunerația către organismele de gestiune colectivă – UPFR pentru producători, CREDIDAM pentru artiștii interpreți, UCMR-ADA pentru autori.

DJ-ul este prestatorul angajat de organizator; nu devine utilizator al fonogramelor pentru comunicare publică prin simplul fapt că apasă play. Acesta este și principiul recunoscut în Protocolul de colaborare dintre UPFR și ADJPR: obligația de plată pentru comunicarea publică revine organizatorului, independent de licența deținută de DJ.

De ce contează distincția

Pentru că determină cine plătește, cât și cui. Un DJ care ar plăti comunicarea publică pentru fiecare eveniment ar suporta o obligație care nu e a lui; un organizator care crede că „DJ-ul are licență, deci suntem acoperiți" se expune unei pretenții de plată pentru comunicare publică. Fiecare parte are obligația ei, iar amândouă pot fi în regulă în același timp.

Întrebări frecvente

Dacă DJ-ul are licență UPFR, clubul mai trebuie să plătească?

Da. Licența DJ-ului acoperă reproducerea; comunicarea publică în club este obligația clubului, către UPFR, CREDIDAM și UCMR-ADA.

Dacă clubul are licență de comunicare publică, DJ-ul mai are nevoie de licență?

Da, pentru reproducerile de pe echipamentul lui. Licența clubului nu acoperă copiile realizate de DJ.

Ce înseamnă „în scop lucrativ"?

Că activitatea aduce un beneficiu economic – DJ-ul este plătit pentru prestație. Copierea muzicii pentru uz strict personal, fără scop lucrativ, intră în alt regim (copia privată).

Citește și